Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. évacuer, lat. evacuare)
1. a goli, a elibera (un imobil, o localitate etc.).
2. a da afară pe cineva (dintr-o locuinţă).
3. a elimina (dintr-un loc închis) gaze, reziduuri, fecale etc.
Parte de vorbire: vb. tr., refl.
Origine: (din mohor)
1. a (se) colora în roșu (-închis) sau, (prin ext.) într-o culoare închisă; a (se) închide la culoare.
2. (fig.) a (se) posomorî, a (se) întrista.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (magh. lakat)
1. încuietoare mobilă prevăzută cu un arc metalic, liber la unul dintre capete (care se introduce în zale, inele, belciuge etc., fixate pe părțile obiectului ce trebuie închis), care se blochează sau deblochează cu ajutorul unei chei sau cifru.
2. (expr.) a fi cheia și ~ul = a fi elementul esențial, de prim ordin într-o problemă.
3. (expr.) a pune sub ~ = a încuia.
4. (expr.) a ține ~ul asupra gurii = a-și impune tăcere.
5. (expr.) a ține sau a avea, a pune ~ la gură = a-și impune tăcere.
6. (expr.) a ține sub trei ~e și șapte peceți sau a păstra cu nouă ~e = a manifesta mare grijă pentru siguranța a ceva sau a cuiva.
7. (înv.; expr.) a-i pune ~ (cuiva) = a obliga, a sili pe cineva să facă ceva.
8. (loc. adv.) sub ~ = încuiat.
9. (reg.; expr.) a pune ~ pe ceva = a pune stăpânire pe ceva.
11. (reg.) capcană pentru prins pește.
12. (var.) (înv., reg.) lacătă, (înv., reg.) lăcat, (reg.) lăcăt, (reg.) locat, (reg.) locot.