înclina
Parte de vorbire: vb.
Etimologie: (fr. /s’/incliner, lat. inclinare)
Etimologie: (fr. /s’/incliner, lat. inclinare)
1. tr., refl. a (se) apleca (în jos sau într-o parte); a (se) îndoi.
2. refl. a se pleca în fața cuiva.
3. (fig.) a fi convins, a se convinge.
4. intr. (fig.) a fi dispus să...
5. a se simți atras de ceva.