Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. antéversion)
1. (med.) îndoire, întoarcere sau deplasare anterioară a unui organ; înclinarea înainte a axului vertical al unui organ.
2. ~ femurală = afecțiune în care colul femural se înclină înainte față de restul femurului.
3. ~ a uterului = înclinarea axei verticale a uterului, al cărui fund este înclinat înainte și colul uterin ridicat înapoi.
5. (antonime) retroversie, retroversiune.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. flanc)
1. extremitate laterală a unei formații, a unui dispozitiv de luptă.
2. din ~ = dintr-o parte; în ~ (câte unul) = unul în spatele altuia.
3. carton special care servește la confecționarea, prin presare, a matrițelor de stereotipie.
4. (teatru) nume dat panourilor care servesc la alcătuirea decorurilor.
5. porțiune laterală dintr-o cută de teren, în care straturile își mențin înclinarea aproximativ constantă.
6. fiecare dintre părțile laterale exterioare ale unei nave.
7. fiecare dintre cele două porțiuni laterale ale peretelui abdominal.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gyroclinomètre)
1. aparat giroscopic care indică înclinarea laterală a avionului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gyrohorizon)
1. aparat giroscopic de bord care indică înclinarea longitudinală şi laterală a avionului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. inclinomètre)
1. instrument care indică înclinarea unei (aero)nave; indicator de pantă.
2. aparat folosit în inclinometrie.
3. instrument care indică direcţia magnetismului Pământului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. obsequent)
1. (despre o vale) care are o direcţie de curgere contrară faţă de înclinarea straturilor.