Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. accolé)
1. (herald.; despre două scuturi) înclinate unul spre celălalt.
2. (despre plante, ramuri) încolăcit.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. caténaire, lat. catenarius)
2. suspensie ~ă (şi s. f.) = sistem de suspensie a unei reţele electrice aeriene de cale ferată din fire verticale sau înclinate, suspendate de unul sau mai multe cabluri de oţel.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contrefort)
1. masiv de zidărie sau beton care îngroaşă din loc în loc un zid lung şi înalt pentru a-l consolida.
2. fiecare dintre picioarele înclinate spre exterior ale unui turn de extracţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déclivomètre)
1. instrument pentru măsurarea pantei unui teren sau a unei suprafeţe plane înclinate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dôme, germ. Dom)
1. catedrală de mari proporţii; cupola de deasupra a unui edificiu monumental.
2. structură geologică sau anatomică în formă de cupolă.
3. formă de cristal caracterizată prin existenţa a două feţe înclinate, simetrice.
4. recipient montat în partea superioară a unui cazan orizontal cu aburi.
5. acoperire metalică a unui sonar sau a altor aparate de pe fundul unei nave.
6. sferă de plastic care acoperă antena unui radiolocator.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. glissade)
1. acțiunea de a glisa, mișcare realizată prin glisare.
2. zbor alunecat al unui avion în linie dreaptă, în lungul aripii înclinate.
3. (coregr.) pas făcut pentru a merge într-o parte.