Rezultate principale (înclinație):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. inclination, lat. inclinatio)
1. înclinare.
3. (mat.) unghi format de o dreaptă (sau de un plan) cu o dreaptă (sau cu un plan) de referință.
4. ~ astronomică = unghiul format de planul orbitei unui astru cu planul orbitei Pământului; ~ magnetică = unghiul format de direcția câmpului magnetic terestru cu planul orizontal.
Rezultate secundare (înclinație):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abattage, it. abbattaggio)
1. acțiunea de a extrage minereu într-o mină.
2. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operaţia însăşi.
3. ~ frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului.
4. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.
5. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.
6. acțiunea de a ucide un animal; sacrificare a animalelor, la abator.
7. (marinărie) înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. affectionner)
1. a iubi mult, a avea înclinaţie (pentru ceva).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. appétence, lat. appetentia)
1. înclinaţie către ceva; dorinţă, poftă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aptitude, lat. aptitudo)
1. înclinaţie, dispoziţie naturală sau câştigată de a face unele lucruri; destoinicie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. attraction, lat. attractio)
1. înclinaţie puternică spre cineva sau ceva.
2. farmec.
3. tendinţă de apropiere a două elemente lingvistice.
4. (fiz.) forţă care tinde să apropie corpurile.
5. ~ universală = proprietate a tuturor corpurilor din univers de a se atrage reciproc; gravitaţie.
6. (pl.) distracţie, petrecere, amuzament.
7. număr de ~ = număr din programul unui varieteu, al unui circ.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (gr. klima „înclinație, climat”)