înclinație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. inclination, lat. inclinatio)

1. înclinare.
2. (fig.) vocație.
3. (mat.) unghi format de o dreaptă (sau de un plan) cu o dreaptă (sau cu un plan) de referință.
4. ~ astronomică = unghiul format de planul orbitei unui astru cu planul orbitei Pământului; ~ magnetică = unghiul format de direcția câmpului magnetic terestru cu planul orizontal.

abataj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abattage, it. abbattaggio)

1. acțiunea de a extrage minereu într-o mină.
2. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operația însăși.
3. ~ frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului.
4. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.
5. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.
6. acțiunea de a ucide un animal; sacrificare a animalelor, la abator.
7. (marinărie) înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.

afecționa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. affectionner)

1. a iubi mult, a avea înclinație (pentru ceva).

apetență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. appétence, lat. appetentia)

1. înclinație către ceva; dorință, poftă.

aptitudine

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aptitude, lat. aptitudo)

1. înclinație, dispoziție naturală sau câștigată de a face unele lucruri; destoinicie.

atracție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. attraction, lat. attractio)

1. înclinație puternică spre cineva sau ceva.
2. farmec.
3. tendință de apropiere a două elemente lingvistice.
4. (fiz.) forță care tinde să apropie corpurile.
5. ~ universală = proprietate a tuturor corpurilor din univers de a se atrage reciproc; gravitație.
6. (pl.) distracție, petrecere, amuzament.
7. număr de ~ = număr din programul unui varieteu, al unui circ.

CLIMO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (gr. klima „înclinație, climat”)

1. „climă, înclinație”.