Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. autographe)
1. aparat fotogrammetric, pentru măsurarea corpurilor cu ajutorul fotogramelor terestre.
2. aparat pentru înregistrarea imersiunii şi înclinării unei torpile în drumul către ţintă, a lansării unei mine sau a imersiunii unei drăgi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. clinographe)
1. instrument pentru determinarea grafică a înclinării pantei terenului.
2. instrument pentru măsurarea înclinării faţă de verticală sau de orizontală a unei găuri de sondă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. clinomètre)
1. instrument pentru măsurarea unghiurilor verticale faţă de orizont şi zenitale faţă de verticala locului.
2. instrument care măsoară unghiul de înclinare a straturilor geologice.
3. piesă din compunerea unei busole geologice pentru determinarea înclinării straturilor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. conséquent, lat. consequens)
1. adj., adv. (despre oameni) care acţionează potrivit cu principiile sale; credincios ideilor sale.
2. (despre o vale) orientată pe direcţia înclinării straturilor.
3. s. n. (fil.) orice fenomen care urmează altui fenomen.
4. (log.) al doilea element al unei judecăţi ipotetice; consecinţă (2).
5. a doua secţiune a unei fraze muzicale.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. éristique, gr. eristikos)
3. şcoală ~ă = nume dat şcolii filozofice din Megara (Grecia antică), datorită înclinării ei spre controverse.
4. II. adept al eristicii.
5. filosof aparținând școlii din Megara.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. escarpe)
1. excavare în versantul dinspre inamic al unei fortificaţii, executată în scopul măririi înclinării pantei.