Dictionar

abstrage

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. abstraire, lat. abstrahere)

1. tr. a efectua o abstractizare.
2. refl. a se izola de realitatea înconjurătoare.
 

colpopexie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. colpopexie)

1. (med.) fixare chirurgicală a vaginului la țesuturile înconjurătoare.
2. (med.) sutura unui vagin relaxat și prolaps la peretele abdominal; vaginopexie.
 

conștient, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. conscient)

1. care își dă seama de realitatea înconjurătoare.
2. care își dă seama de posibilitățile proprii, de rolul care îi revine în societate; lucid.
3. care realizează scopuri dinainte fixate.
 

domina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. dominer, lat. dominari)

1. tr. a ține sub influența sa; a stăpâni în mod absolut.
2. (fig.) a fi mai ridicat decât locurile înconjurătoare, a întrece.
3. refl. a se stăpâni, a se reține.
4. intr. a se impune, a predomina.
 

exomorfism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. exomorphisme)

1. ansamblu de transformări metamorfice, determinate de o masă eruptivă în rocile înconjurătoare.
 

experiență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. expérience, lat. experientia)

1. totalitatea cunoștințelor despre realitatea înconjurătoare pe care oamenii le obțin în procesul practicii social-istorice.
2. procedeu de cercetare în știință, constând în reproducerea sau modificarea intenționată a unui fenomen, cu scopul observării lui în condițiile speciale create; experiment.
3. încercare, făcută personal cu un lucru.