Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. incorporer, lat. incorporare)
1. a absorbi, a îngloba, a cuprinde în sine.
2. a anexa (un teritoriu).
3. a încadra într-o unitate pentru efectuarea stagiului militar.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. incorporable)
1. care poate fi încorporat; mobilizabil.
2. care poate fi încastrat; încastrabil.
3. (antonime) neîncorporabil, nemobilizabil, neîncastrabil.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. incorporel, it. incorporale)
1. lipsit de corp; care nu are corp.
2. fără existenţă materială; imaterial.
3. care scapă percepţiei simţurilor.
4. (antonime) concret, material.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. incorporalité)
1. calitatea a ceea ce este incorporal.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. incorporant)
1. (despre unele limbi) care încorporează într-un singur cuvânt toate părțile de propoziție; polisintetic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. incorporation, lat. incorporatio)
1. încorporare.
2. construcţie gramaticală specifică unor limbi, constând în aceea că în verb se include complementul, sudându-se cu el şi dând naştere unui nou cuvânt compus.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. réincorporer)
1. a încorpora din nou (o ţară, o provincie).
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. absorber, lat. absorbere)
1. tr. a se îmbiba, a suge, a încorpora ceva.
2. a prelua cunoştinţe, idei, elemente specifice etc., asimilându-le în propria structură.
3. (despre corpuri poroase) a atrage în sine; a lăsa să pătrundă în sine; a îmbiba.
5. refl. (fig.) a se cufunda în gânduri.
6. (fig.) a interesa foarte mult pe cineva; a preocupa.
7. fig. a preocupa în întregime; a captiva.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (absorbi)
1. adj., s.n. (fluid) încorporat de o substanţă absorbantă.
2. adj. (fig.) preocupat; captivat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. absorption, lat. absorptio)
1. încorporare a unei substanţe oarecare de către un corp lichid sau solid, de către celule, ţesuturi sau organe.
2. mişcare a intensităţii unei radiaţii care trece printr-un corp, din cauza pierderii de energie.
3. încrucişare a unei rase perfecţionate cu una neameliorată.
4. (ec.) fuziune de întreprinderi sau de societăţi în beneficiul uneia dintre ele.
5. (jur.) drept al unei instanţe superioare de a lua din competenţa instanţelor inferioare o cauză în curs de judecare.
6. absorbire.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. additif, lat. additivus „care se adaugă la”)
1. I. care este adăugat, care se adaugă, care se adiționează, care completează.
2. (mat.) referitor la operația de adunare; care provine dintr-o adunare.
3. (fizică) (despre o proprietate, un efect) exprimat printr-o mărime fizică ale cărei valori se însumează algebric.
4. II. lucru adăugat, completare, supliment.
5. (industrie) constituent secundar, substanță care, adăugată unor produse, le ameliorează unele proprietăți.
6. (industria alimentară) produs destinat să modifice gustul sau parfumul, să prelungească conservarea.
7. (petrochimie) denumire generică pentru diferitele produse care sunt încorporate în benzină pentru a o face mai puțin detonantă; în uleiuri pentru a le îmbunătăți calitățile de lubrifiere, rezistența la oxidare, punctul de îngheț sau indicele de vâscozitate; în bitumuri pentru emulsionare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amendement)
1. îmbunătăţire a unui proiect de lege, a unui tratat etc.; text introdus în acest scop.
2. corectare a anumitor erori sau omisiuni.
3. operaţie de îmbunătăţire a unor însuşiri ale solului, pentru recolte sporite.
4. substanţă care, încorporată solului, îi modifică proprietăţile.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. annexer)
1. a alătura, a alipi, a adăuga.
2. a încorpora unui stat, prin mijloace violente un teritoriu străin.