marmură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. marmor, it. marmore)

1. rocă calcaroasă cristalină, care se poate ciopli și lustrui, întrebuințată mai ales la lucrări de sculptură și în arhitectură.
2. bucată de marmură prelucrată (statuie, element de arhitectură etc.).
3. (expr.) a rămâne de ~ = a rămâne împietrit, încremenit de spaimă, de uimire etc.; a înmărmuri.
4. (expr.) a fi de ~ sau a fi rece ca o ~ (sau ca ~a) = a fi insensibil, a nu se tulbura de nimic, a rămâne rece la toate.

mumifia

Parte de vorbire:  vb. tr., refl.  
Etimologie: (fr. momifier)

1. a transforma un cadavru într-o mumie prin diferite procese de îmbălsămare și conservare; a (se) mumifica.
2. (prin ext.) a usca naturalicește un corp (sau o parte a corpului) în așa fel încât să se conserve.
3. (fig.) (rar) a încremeni, a se opri la un anumit stadiu de dezvoltare.

mumifica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (it. mummificare, după fr. momifier)

1. tr., refl. a (se) transforma în mumie; a (se) mumifia.
2. refl. (despre fructe) a suferi procesul de mumificare (2).
3. a încremeni într-un anumit stadiu.

paraliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. paralyser)

1. intr. refl. a suferi o paralizie.
2. tr. (fig.) a face să înceteze (o mișcare, o acțiune); a imobiliza; a încremeni (de emoție, de spaimă).

petrifica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (it. petrificare, fr. pétrifier)

1. tr., refl. a (se) preface în piatră; a (se) împietri; a (se) fosiliza.
2. refl. (fig.) a încremeni.

sidera

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. sidérer)

1. a surprinde profund pe cineva; a încremeni, a împietri, a stupefia.
2. (livr.) a străfulgera cu privirea.