Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. absorption, lat. absorptio)
1. încorporare a unei substanţe oarecare de către un corp lichid sau solid, de către celule, ţesuturi sau organe.
2. mişcare a intensităţii unei radiaţii care trece printr-un corp, din cauza pierderii de energie.
3. încrucişare a unei rase perfecţionate cu una neameliorată.
4. (ec.) fuziune de întreprinderi sau de societăţi în beneficiul uneia dintre ele.
5. (jur.) drept al unei instanţe superioare de a lua din competenţa instanţelor inferioare o cauză în curs de judecare.
6. absorbire.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. allogamie)
1. (biol.) încrucişare între indivizi genetic deosebiţi.
2. (bot.) polenizare încrucişată cu polen de la alte plante aparţinând aceleiaşi specii; xenogamie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. allopolyploïde)
1. care prezintă alopoliploidie.
2. (biol.) organism ~ = califică un organism al cărui nucleu, din fiecare celulă somatică, conține un număr de cromozomi mai mare de 2n, care rezultă din încrucișarea între indivizi din specii înrudite.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. back-cross)
1. (biol.) încrucişare a unui hibrid cu unul dintre părinţi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bardot)
1. animal obţinut din încrucişarea unui armăsar cu o măgăriţă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. chiasme, cf. gr. chiasma – încrucișare)
1. figură de stil constând în aşezarea inversată a două perechi de cuvinte, pentru a forma o antiteză.
2. semn în formă de χ (khi) care indică, pe marginea unui manuscris, un pasaj dezaprobat.
3. (anat.) încrucișare în formă de x a prelungirilor nervoase ale nervului optic care face posibilă simultaneitatea vederii binoculare; chiasmă.