absorbție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. absorption, lat. absorptio)

1. încorporare a unei substanțe oarecare de către un corp lichid sau solid, de către celule, țesuturi sau organe.
2. mișcare a intensității unei radiații care trece printr-un corp, din cauza pierderii de energie.
3. încrucișare a unei rase perfecționate cu una neameliorată.
4. (ec.) fuziune de întreprinderi sau de societăți în beneficiul uneia dintre ele.
5. (jur.) drept al unei instanțe superioare de a lua din competența instanțelor inferioare o cauză în curs de judecare.
6. absorbire.
7. extragere, aspirare.

alogamie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. allogamie)

1. (biol.) încrucișare între indivizi genetic deosebiți.
2. (bot.) polenizare încrucișată cu polen de la alte plante aparținând aceleiași specii; xenogamie.
3. (antonim) autogamie.

alopoliploid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. allopolyploïde)

1. care prezintă alopoliploidie.
2. (biol.) organism ~ = califică un organism al cărui nucleu, din fiecare celulă somatică, conține un număr de cromozomi mai mare de 2n, care rezultă din încrucișarea între indivizi din specii înrudite.

back-cross

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. back-cross)

1. (biol.) încrucișare a unui hibrid cu unul dintre părinți.

bardou

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bardot)

1. animal obținut din încrucișarea unui armăsar cu o măgăriță.

chiasm

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. chiasme, cf. gr. chiasma – încrucișare)

1. figură de stil constând în așezarea inversată a două perechi de cuvinte, pentru a forma o antiteză.
2. semn în formă de χ (khi) care indică, pe marginea unui manuscris, un pasaj dezaprobat.
3. (anat.) încrucișare în formă de x a prelungirilor nervoase ale nervului optic care face posibilă simultaneitatea vederii binoculare; chiasmă.