Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. allopolyploïde)
1. care prezintă alopoliploidie.
2. (biol.) organism ~ = califică un organism al cărui nucleu, din fiecare celulă somatică, conține un număr de cromozomi mai mare de 2n, care rezultă din încrucișarea între indivizi din specii înrudite.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bardot)
1. animal obţinut din încrucişarea unui armăsar cu o măgăriţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contamination, lat. contaminatio)
1. contaminare.
2. procedeu folosit de scriitorii latini constând în amestecarea subiectelor mai multor comedii greceşti pentru a alcătui una latinească.
3. (lingv.) încrucişare între două limbi.
4. modificare a formei unui cuvânt sau a unei construcţii gramaticale prin încrucişarea lor cu alte cuvinte ori construcţii asemănătoare ca sens.
5. influenţă reciprocă între elemente folclorice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. crossing)
1. construcţie care asigură încrucişarea subterană a doi curenţi de aer unul deasupra celuilalt, în galeria unei mine.
Parte de vorbire: I. adv., II. s.m.
Origine: (it. furioso /fuˈrjoso/)
1. I. (muz.) cu furie, cu mânie; impetuos.
2. II. rasă de cai rezultată din încrucişarea rasei de galop englezeşti cu rase locale.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.
Origine: (fr. hybride, lat. hybrida)
1. I. (biol.) care provine din încrucișarea de soiuri sau specii diferite; rezultat prin hibridare; bastard, metis.
2. care aparține la două categorii, tehnologii, clase diferite; din elemente eterogene, disparate; lipsit de armonie.
3. (despre cuvinte) prin contaminare sau încrucișare, din elemente caracteristice unor tipuri flexionare sau unor construcții diferite.
4. (gramatică) se spune despre cuvinte formate din rădăcini luate din două limbi diferite.
5. (motor) capabil să funcționeze cu diferite surse de energie.
6. II. organism provenit din încrucișarea a două specii diferite; plantă sau animal rezultat din hibridare; corcitură.