Dictionar

 

ambara

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. embarras)

1. ambaras.
2. obstacol, jenă, încurcătură (financiară).
 

ambarasa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. embarrasser)

1. a încurca, a provoca încurcături.
 

ambarasant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. embarassant)

1. care ambarasează, pune în încurcătură.
2. care creează o situație dificilă, stânjenitoare.
 
 

babilonie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (babilon/ic/ + -ie)

1. încurcare, amestecare a limbilor; vorbire, scriere confuză.
2. dezordine, situație confuză, haotică.