Rezultate secundare (încurcătură,):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acrobatie)
1. exerciţiu gimnastic echilibristic.
2. arta acrobatului.
3. (pl.) evoluţii dificile făcute de un avion.
4. (fig.; pl.) sforţări de a ieşi dintr-o încurcătură.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. embarras)
1. ambaras.
2. obstacol, jenă, încurcătură (financiară).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. embarassant)
1. care ambarasează, pune în încurcătură.
2. care creează o situație dificilă, stânjenitoare.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. carambole)
2. (la jocul de biliard) atingere cu bila proprie a celorlalte două bile (prin care se marchează un punct pentru jucător); punct înscris în acest fel; carambolaj.
3. (fig., fam.) situație încurcată; neînțelegere; încurcătură; zăpăceală.
4. (prin ext.) un accident în serie în care vehiculele se ciocnesc între ele.
5. (prin ext.; fam.) serie de șocuri, ciocniri de oameni sau lucruri între ele.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. complication, lat. complicatio)
1. faptul de a (se) complica; stare complicată; încurcătură.
2. agravare a unei boli prin apariţia unor noi stări patologice.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. confusion, it. confusione, lat. confusio)
1. stare a ceea ce este confuz, vorbind despre lucruri fizice și lucruri morale.
2. actul de a confunda un lucru cu altul; rezultatul acestei acțiuni.
3. încurcătură; lipsă de orientare.
4. frământare sau dezordine politică.
5. jenă, din rușine sau din smerenie.
6. ~ mintală = tulburare de conștiință care apare în cazul unor infecții și intoxicații.