OK
X
încânta
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. enchanter)
1.
a
fermeca;
a
entuziasma;
a
amuza.
încântare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (încânta)
1.
sentiment
de
bucurie,
de
satisfacție;
farmec.
2.
lucru
care
încântă.
incantat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. incantatus)
1.
lovit
de
descântec,
care
suferă
efectele
vrăjilor;
vrăjit,
magic.
incantație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. incantation, lat. incntatio)
1.
formulă
magică
recitată
sau
cântată,
de
vraci,
la
farmece
și
vrăji.
2.
stare
de
extaz,
încântare;
farmec,
vrajă.
încântător, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (încânta + -tor)
1.
care
încântă;
fermecător.
incantatoriu, -ie
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. incantatoire)
1.
cu
caracter
de
incantație.
admira
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. admirer, lat. admirare)
1.
a
privi,
a
prețui
cu
sentimente
de
încântare,
de
mirare
și
plăcere.
admirabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. admirable, lat. admirabilis)
1.
vrednic
de
admirat;
încântător,
minunat.
admirație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. admiration, lat. admiratio)
1.
sentiment
de
încântare,
de
apreciere
deosebită
(față
de
cineva
sau
de
ceva).
automulțumire
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (auto1- + mulţumire)
1.
mulțumire
de
sine,
în
urma
unor
succese,
care
duce
la
suficiență,
stagnare;
autoîncântare.
delectabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. délectable, lat. delectabilis)
1.
care
delectează,
care
oferă
o
plăcere
intensă
și
rafinată;
plăcut,
agreabil,
încântător.
delicios, -oasă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. délicieux, lat. deliciousus)
1.
deosebit
de
gustos,
savuros.
2.
(fig.)
fermecător,
încântător.