trotteur
Parte de vorbire: I. adj. inv., II. s.m.
Etimologie: (fr. trotteur)
Etimologie: (fr. trotteur)
1. I. (despre încălțămintea de damă) cu toc gros, înalt, tip sport, comod și rezistent.
2. II. cal cu trapul întins și ridicat; cal dresat pentru trap; trăpaș.