Dictionar

Mansardat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. mansardé)

1. (despre locuinţe, încăperi) de (la) mansardă.


închide

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. includere)

1. tr. a mișca (din balamale) o ușă, o fereastră, un capac etc., astfel încât acopere o deschizătură corespunzătoare.

2. a încuia (cu cheia, cu zăvorul); a zăvorî.

3. (cu privire la spații sau încăperi) a acoperi, a astupa deschizătura.

4. (cu privire la instituții, întreprinderi, localuri) a întrerupe activitatea (periodic, potrivit orariului stabilit); p. ext. a înceta activitatea, a desființa.

5. a încheia o activitate, a-i pune capăt.

6. (cu privire la ființe) a așeza într-un spațiu închis, a izola de lume, a răpi (cuiva) libertatea.

7. (cu privire la locuri, terenuri, curți) a îngrădi, a împrejmui (spre a delimita sau spre a opri accesul).

8. (cu privire la căi de comunicație) a pune un obstacol (care oprește trecerea); a bara.

9. fig. a cuprinde, a conține.

10. refl. (despre răni) a se cicatriza.

11. a se retrage, a se izola.

12. a se înfunda.

13. (despre cer, p. ext. despre vreme) a se întuneca, a se înnora.

14. (despre obiecte colorate) a căpăta o nuanță mai întunecată.

15. a ~ cu cheia (sau cu lacătul) = a încuia.

16. a ~ cartea (sau caietul) = a împreuna toate foile unei cărți (sau ale unui caiet) într-un singur tot.

17. a ~ paranteza = a pune, în scris, partea a doua a semnului parantezei, la locul cuvenit; fig. a termina o digresiune introdusă în cursul unei vorbiri sau al unei scrieri.

18. a ~ gura = a apropia buzele și fălcile una de alta.

19. a ~ cuiva gura = a face pe cineva tacă, a pune capăt obiecțiilor sau protestelor cuiva.

20. a ~ ochii = a) a coborî pleoapele acoperind globii ochilor; b) a se preface nu observă, a trece cu vederea, a admite compromisuri; c) (mai ales în construcții negative) a dormi; d) a muri.

21. a ~ (cuiva) ochii = a fi lângă cineva în ceasul morții, a-i da (cuiva) ultimele îngrijiri.

22. (refl.) a i se ~ (cuiva) ochii = a-i fi (cuiva) tare somn, a cădea de somn.


Primire

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. primi)

1. faptul de a primi.

2. admitere a unui vizitator, a unui solicitator; felul de a-l întâmpina, de a-l trata.

3. admiterea cuiva într-o organizație.

4. luare în posesie a unui lucru înmânat, predat, dăruit, trimis.

5. manifestare a unei anumite atitudini față de cineva sau de ceva.

6. (expr.) a da (cuiva, ceva) în ~ = a preda, a înmâna ceva unei persoane care răspunde de ceea ce a primit.

7. (expr.) a lua (ceva) în ~ = a recepționa (un lucru), a prelua (un post).

8. (expr.) a lua în ~ (pe cineva) = a ține sub supraveghere pe cineva, a aplica cuiva un anumit regim; a certa (pe cineva), a face reproșuri (cuiva), a lua la rost.

9. (loc. adj.) de ~ = (despre ore, zile) în care este permis accesul cuiva într-un loc; (despre săli, încăperi) destinat vizitatorilor, solicitatorilor.


Garnisit, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (garnisi)

1. care este prevăzut cu, echipat cu un material, un dispozitiv etc.

2. (despre lucruri, încăperi) împodobit; mobilat și utilat.

3. (artă culinară) căruia i s-a adăugat o garnitură sau a fost ornat.