interior, -oară
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (lat. interior, fr. intérieur)
Etimologie: (lat. interior, fr. intérieur)
1. adj. situat înăuntrul unui spațiu limitat, al unui lucru etc.; intern.
2. (fig.) for ~ = conștiință.
3. s. n. partea dinăuntru a unui lucru, spațiu, apartament etc.; ceea ce este cuprins într-un asemenea spațiu.
4. reprezentare figurativă a interiorului încăperilor (în pictură).
5. post telefonic care funcționează printr-o centrală ce leagă exteriorul cu diferitele camere, birouri ale unei instituții etc.
6. (fig.) latura lăuntrică, natura morală a omului.