Rezultate secundare (încăpăţâna.):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. ambitionner)
1. tr. a trezi ambiţia, dorinţa de a face ceva.
2. refl. a fi stăpânit de ambiţie; a se încăpăţâna.
Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (fr. ambitieux, lat. ambitiosus)
2. (om) încăpăţânat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mutisme)
1. muţenie; (p. ext.) tăcere încăpăţânată.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. s’obstiner)
1. a se încăpăţâna, a se îndârji.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. obstination, lat. obstinatio)
1. faptul de a fi atașat cu încăpățânare de o idee, un sentiment et cetera; îndărătnicie, tenacitate.
2. calitatea celui care este atașat de o idee, un sentiment etc.
3. (var. înv.) obstenație, obstinațiune.
4. (antonime) inconstanță, versatilitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. persévération, lat. perseveratio)
1. perseverare; (spec.) statornicie în anumite acte, gesturi sau atitudini, repetate cu încăpăţânare exasperantă.