Rezultate secundare (încăpățânat,):
Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (fr. ambitieux, lat. ambitiosus)
2. (om) încăpăţânat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mutisme)
1. muţenie; (p. ext.) tăcere încăpăţânată.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. récalcitrant)
1. încăpăţânat, îndărătnic, nesupus; refractar.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. resistiv)
2. îndărătnic, încăpăţânat, perseverent.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (lat. voluntarius, fr. volontaire)
1. adj. făcut de bunăvoie; liber consimțit.
2. care exprimă, denotă voință.
3. care își impune voința; autoritar; încăpățânat, îndărătnic.
4. s. m. militar care participă la o campanie, la o acțiune de luptă sau se înrolează în armată din proprie dorință.
5. cel care se oferă să facă un serviciu de bunăvoie și dezinteresat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (berbec + -esc)
1. care caracterizează berbecii, care este specific berbecilor; de berbec.
2. (fig.) (despre oameni) care este încăpățânat.