Dictionar

Rezultate secundare (încăpățânat,):

Ambiţios, -oasă

Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (fr. ambitieux, lat. ambitiosus)

1. (om) stăpânit de ambiţie.

2. (om) încăpăţânat.


Mutism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mutisme)

1. muţenie; (p. ext.) tăcere încăpăţânată.


Recalcitrant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. récalcitrant)

1. încăpăţânat, îndărătnic, nesupus; refractar.


Rezistiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. resistiv)

1. care prezintă rezistenţă.

2. îndărătnic, încăpăţânat, perseverent.


Voluntar, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (lat. voluntarius, fr. volontaire)

1. adj. făcut de bunăvoie; liber consimțit.

2. care exprimă, denotă voință.

3. care își impune voința; autoritar; încăpățânat, îndărătnic.

4. s. m. militar care participă la o campanie, la o acțiune de luptă sau se înrolează în armată din proprie dorință.

5. cel care se oferă facă un serviciu de bunăvoie și dezinteresat.


Berbecesc, -ească

Parte de vorbire: adj.
Origine: (berbec + -esc)

1. care caracterizează berbecii, care este specific berbecilor; de berbec.

2. (fig.) (despre oameni) care este încăpățânat.