Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (re- + încărca)
1. a încărca din nou un vehicul, un recipient etc.
2. a pune din nou o povară, o sarcină (pe o ființă animată sau obiect neînsuflețit).
3. a introduce din nou un cartuș într-o armă de foc; a rearma.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. surcharger)
1. a încărca (cu sarcini) peste măsură; a suprasolicita.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (din limb)
2. a descărca pe alte vase o parte din încărcătura unei nave, pentru a-i permite să navigheze în ape de mică adâncime.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amorce)
1. dispozitiv de aprindere a unei încărcături; capsă.
2. cantitate de pulbere aşezată între dispozitivul de aprindere şi încărcătura de azvârlire a unei lovituri de artilerie.
3. bandă neagră, opacă, de celuloid, care serveşte la încărcarea-descărcarea aparatelor cinematografice ori a casetelor de filme la lumină.
4. (cinem.) detaliu plasat în prim-planul cadrului cu scopul de a da imaginii profunzime.
5. ~a drumului = primul tronson terminat al unui drum.
6. nadă, momeală (pentru peşti).
7. (cib.) serie de instrucţiuni care permit introducerea unui program.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după it. appruare)
1. intr., refl. (despre nave) a se înclina longitudinal, către proră, datorită încărcăturii neuniforme.
Parte de vorbire: vb. intr., refl.
Origine: (fr. appouper)
1. (despre nave) a se înclina longitudinal către pupă, datorită unei încărcături neuniforme.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. arrimer)
1. a fixa încărcătura unei (aero)nave pentru menţinerea unui centraj favorabil stabilităţii.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. arrimage)
1. acțiunea de a arima; arimare.
2. aranjare și fixare a încărcăturii unei nave (sau aeronave) pentru obținerea echilibrării necesare.