Dictionar

afacere

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. affaire)

1. activitate comercială.
2. cifră de ~i = total al banilor obținuți în comerț sau în alte activități economice.
3. acțiune din care rezultă un profit.
4. tranzacție economică.
5. (fam.) îndeletnicire.
6. ~i interne (sau externe) = treburi, preocupări, lucrări privind problemele interne (sau externe) ale unui stat.
 

destina

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. destiner, lat. destinare)

1. a stabili, a hotărî, a indica (ceva) pentru un scop anumit; a stabili destinația cuiva sau a ceva.
2. a hotărî dinainte soarta unei ființe sau a unui lucru; a meni, a sorti.
3. (și refl.) a (se) îndrepta spre o anumită activitate, îndeletnicire etc.; a (se) consacra, a (se) dedica.
 

jonglerie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. jonglerie)

1. îndeletnicirea jonglerului; arta de a jongla.
2. figură, număr executat de un jongler (2).
3. (fig.) abilitate, îndemânare în vorbire, în prezentarea ideilor.
4. (fig.) mașinație, uneltire, intrigă.
 

manageriat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (manager + /i/at)

1. funcția, îndeletnicirea de manager; exercitarea funcției de manager; impresariat.
 

monetărie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (monedă + -ărie)

1. întreprindere (de stat) unde se fabrică monedele.
2. îndeletnicire a celui care lucrează la baterea de monede.
3. (colectiv) cantitate mare de monede.
4. (rar) artă, meșteșug al baterii de monede.
5. (var.) monedărie.
 

ocupație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. occupation, lat. occupatio)

1. luare (temporară) în stăpânire cu forța a unui teritoriu, a unui oraș etc. de către o putere străină; cucerire.
2. îndeletnicire, profesiune, meserie.