îndemn

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (v. îndemna)

1. faptul de a îndemna.
2. ceea ce stimulează la o acțiune; imbold, impuls, stimulent.
3. chemare la o acțiune.

indemn, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. indemne, lat. indemnis)

1. (jur.) care nu a suferit pagube, pierderi, răni; teafăr, nevătămat.

îndemna

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. inde minare)

1. tr. a convinge pe cineva să facă ceva, a chema la o acțiune; a îmboldi, a stimula, a impulsiona; a îmbia.
2. a sili un animal să pornească sau să meargă mai repede.
3. intr. (reg.; despre animale) a se sili la drum, a înainta trăgând.
4. refl. a se apuca de ceva (în urma unei stimulări); a se hotărî la ceva.
5. (fig.) a se lua la întrecere, a se îmboldi unul pe altul.

îndemnare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. îndemna)

1. acțiunea de a (se) îndemna; îndemn.
2. chemare la o acțiune.
3. convingere a unei persoane de a face un lucru.
4. silire a unui animal (de a porni sau) de a merge mai repede.
5. (pop) hotărâre de a săvârși o acțiune, de a se apuca de ceva în urma unei stimulări.

îndemnat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (v. îndemna)

1. convins să facă un lucru; stimulat, impulsionat.
2. (rar; despre animale) silit să pornească sau să meargă mai repede.
3. chemat la o acțiune.

îndemnător, -oare

Parte de vorbire:  adj. (înv.)  
Etimologie: (îndemna + -tor)

1. care îndeamnă.
2. care provoacă.
3. (despre răni) mortal.
4. (var.) (înv.) îndemnătoriu.

îndemnătură

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (îndemna + -tură)

1. silire a unui animal (de a porni sau) de a merge mai repede; îndemnare.
2. convingere a unei persoane de a face un lucru; îndemnare.

activiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după rus. aktivizirovati)

1. a îndemna să fie mai activ; a impulsiona, a dinamiza.

adhortativ

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Adhortativ)

1. formă a imperativului la persoana I plural, exprimând un îndemn.

alocaţie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allocation, lat. allocatio)

1. alocare; sumă prevăzută şi destinată realizării unui anumit scop.
2. indemnizaţie alocată de stat cuiva.

apel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. appel)

1. strigare a numelui cuiva.
2. chemare scrisă sau orală adresată unei colectivităţi.
3. îndemn, cerere, rugăminte.
4. semnal sonor sau luminos produs într-un post de telefon, de telegraf etc.
5. (jur.) acţiune făcută de o instanţă judecătorească imediat superioară pentru a schimba sau a infirma o hotărâre dată de o instanţă inferioară.

aport 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apporte)

1. (pentru a îndemna un câine să aducă vânatul doborât) adu! caută!

avanti

Parte de vorbire:  interj.  
Etimologie: (it. avanti)

1. (fam.) exprimă o comandă de a înainta sau este o invitație de a intra când cineva bate la ușă; are adesea valoarea unui îndemn; înainte.