Dictionar

Rezultate secundare (îndemânare):

Adresă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adresse)

1. indicaţie pe scrisori, colete etc. care conţine numele şi domiciliul destinatarului.

2. la ~a cuiva = cu privire la cineva.

3. comunicare oficială făcută în scris de o instituţie.

4. dexteritate, îndemânare.

5. (inform.) simbol, cuvânt, cod care indică locul din memoria unei maşini electronice unde se înregistrează o informaţie.


Agilitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agilité, lat. agilitas)

1. calitatea de a fi agil; sprinteneală, îndemânare.


Antitalent

Parte de vorbire: s.
Origine: (anti- + talent)

1. persoană lipsită de talent, de îndemânare.


Artă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. art, lat. ars, artis)

1. formă a activităţii umane care oglindeşte realitatea în imagini expresive; totalitatea operelor care aparţin acestei forme.

2. operă de ~ = operă rezultată din activitatea artistică creatoare.

3. ~e liberale = denumire dată în învăţământul medieval gramaticii, retoricii, dialecticii (trivium), aritmeticii, geometriei, astronomiei şi teoriei muzicii (quadrivium).

4. îndemânare deosebită, pricepere, măiestrie, abilitate.

5. ~ militară = parte a ştiinţei militare care studiază teoria şi practica pregătirii şi ducerii acţiunilor de luptă şi a războiului.


Dexter, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. dexter)

1. care vădește pricepere și îndemânare; abil, îndemânatic, priceput.


Dexteritate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. dextérité, lat. dexteritas)

1. abilitate a mâinii de a executa ceva.

2. (prin ext.) îndemânare, abilitate și precizie în îndeplinirea unei sarcini.

3. (în trecut) fiecare dintre disciplinele de învățământ considerate de mai mică importanță (muzica, desenul etc.).

4. (antonime) indexteritate, stângăcie.