factitiv

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. factitif)

1. verb tranzitiv ~ = verb tranzitiv care arată că subiectul face pe cineva să îndeplinească acțiunea.

inapt, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. inapte)

1. nepotrivit să facă ceva, să îndeplinească un serviciu etc.

normă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. norme, lat., rus. norma)

1. regulă, dispoziție obligatorie prin lege sau prin uz.
2. totalitatea condițiilor minimale pe care trebuie să le îndeplinească un sportiv pentru a se califica.
3. criteriu de apreciere.
4. lucru de efectuat, cantitate de produse care trebuie realizată de un muncitor într-o unitate de timp.
5. ~ de consum = cantitatea maximă de materii prime, combustibil, energie etc. care poate fi consumată pentru obținerea unei unități de produs.
6. numele autorului și titlul prescurtat al lucrării, imprimate cu litere mici în colțul stâng de jos al primei pagini din fiecare coală de tipar.
7. (mat.) număr pozitiv care se asociază anumitor mărimi și care generalizează proprietățile, valorile absolute ale numerelor și ale modului numerelor complexe.

soma (4)

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. sommer)

1. a cere cuiva sub amenințare să îndeplinească ceva.
2. (jur.) a pune cuiva în vedere, în formele stabilite de lege, să (nu) execute ceva.
3. a adresa cuiva o somație; (rar) a avertiza

somație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sommation)

1. faptul de a soma; act scris care cuprinde un ordin de a executa sau de a înceta o acțiune.
2. poruncă, cerință, rugăminte imperativă.
3. invitație scrisă prin care se cere unui debitor să-și îndeplinească obligația față de creditorul rău.

designație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. désignation)

1. acțiunea de a designa; designare.
2. acțiune de desemnare în avans a celui care trebuie să îndeplinească o funcție.
3. desemnare; denumire; indicare.