OK
X
îndeplinitor, -oare
Parte de vorbire:
adj., s.m.f. (înv.)
Etimologie: (îndeplini + -[i]tor)
1.
(persoană)
care
îndeplinește,
realizează
ceva.
achita
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. acquitter)
1.
tr.
(jur.)
a
declara
pe
cineva
liber
de
răspundere
penală,
a
scoate
din
culpă.
2.
(fam.)
a
ucide.
3.
tr.,
refl.
a(-și)
plăti
o
datorie.
4.
a
se
~
de
ceva
=
a
îndeplini
(ceva).
activitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. activité, lat. activitas)
1.
îndeplinire
a
unor
acte
fizice,
intelectuale
etc.;
muncă,
acțiune,
ocupație.
2.
situație
a
unui
ofițer
care
face
parte
din
cadrele
active
ale
armatei.
3.
mărime
ce
caracterizează
intensitatea
dezintegrării
unei
substanțe
radioactive.
4.
capacitate
a
unei
particule
materiale
(atom,
moleculă,
radical)
de
a
lua
parte
la
o
reacție.
5.
~
solară
=
totalitatea
fenomenelor
(pete,
protuberanțe,
erupții
etc.)
în
păturile
exterioare
ale
Soarelui.
apostolat
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. apostolat, lat. apostolatus)
1.
propagare
a
unor
idei,
a
unei
învățături;
îndeplinire
cu
abnegație
a
unei
misiuni.
asinergie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. asynergie)
1.
incapacitate
patologică
de
a
îndeplini
simultan
diferite
mișcări
elementare.
asuma
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. assumer, lat. assumere)
1.
tr.,
refl.
a(-și)
lua
asupra
sa;
a
se
angaja
la
îndeplinirea
unei
lucrări.
2.
tr.
a
accepta
ca
ipoteză
o
propoziție
(judecată)
pentru
a
constata
consecințele
ce
rezultă
din
ea.
autocomandă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. autocommande)
1.
comandă
care
se
declanșează
automat
la
apariția
unui
eveniment,
când
anumite
condiții
sunt
îndeplinite
et
cetera;
comandă
automată.