Dictionar

Rezultate principale (îndepărta):

îndepărta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (în + a depărta)

1. tranz. a face se îndepărteze.

2. a înlătura, a da la o parte; a ține departe; a elimina.

3. (obiecte) a muta mai departe (unul de altul).

4. pop. (persoane) a scoate drept pedeapsă (dintr-o funcție); a scoate din funcție pentru abateri grave; a da afară; a destitui; a elibera; a concedia.

5. fig. a ține la distanță; a distanța.

6. intranz. a se deplasa sau a se situa la o anumită distanță (de cineva sau de ceva); a se distanța.

7. refl. a se duce, a pleca din apropierea cuiva sau a ceva, a merge în altă parte.

8. a se abate, a devia.

9. ~ de subiect = a se abate de la temă.

10. fig. (despre persoane) a înceta de a mai avea concepții comune.


Rezultate secundare (îndepărta):

îndepărtare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. îndepărta)

1. acțiunea de a (se) îndepărta și rezultatul ei; înlăturare, eliminare; destituire; abatere, deviere.

2. așezare la o distanță mai mare decât cea inițială.

3. ținere la distanță a cuiva sau a ceva.

4. înlăturare a cuiva dintr-o funcție.

5. plecare din apropierea cuiva sau a ceva.

6. distanțare spirituală de cineva sau de ceva.

7. abatere de la ceva stabilit.


îndepărtat

Parte de vorbire: adj.
Origine: (vb. îndepărta)

1. care este situat la (mare) distanță; depărtat.

2. venit de departe.

3. care s-a petrecut de mult.

4. concediat.

5. distanțat sufletește.

6. deviat de la ceva prestabilit.


AB-, ABS-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. ab-, abs-, cf. lat. ab, abs „departe de”)

1. îndepărtare, separare, lipsă.


Abate (2)

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. abbattere, fr. abattre)

1. (tr., intr., refl.) a (se) îndepărta de la direcția inițială sau normală.

2. (fig.) a (se) îndepărta de la o normă fixată, de la o linie de conduită, de gândire etc.

3. (refl.) (despre fenomene ale naturii, calamități, nenorociri) a se produce pe neașteptate (cu forță).

4. (refl.) a se năpusti (asupra).

5. (refl.) a se opri în treacăt undeva sau la cineva (părăsind drumul inițial).

6. (refl., intr.) a-i veni ideea, a-i trece prin minte; a i se năzări.

7. (tr.) a întrista, a deprima, a descuraja.

8. (tr.) a doborî, a culca la pământ.

9. (refl.) a cădea.


Abatere

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abate)

1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.

2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.

3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.

4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.

5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.

6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.

7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.

8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.

9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.

10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.

11. (gram.) excepție.

12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.

13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.

14. culcare pe pământ; doborâre.

15. (fig.) deprimare.


Abducţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abduction, lat. abductio)

1. mişcare de îndepărtare a unui membru de planul de simetrie a corpului; (înv.) abducțiune.

2. (antonime) aducție, (înv.) aducțiune.


ABER(O)-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr., engl. aberro/o/-, cf. lat. aberrare)

1. „a se abate, a se îndepărta”.


Ablaţiune

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ablation, lat. ablatio)

1. îndepărtare chirurgicală din corpul uman (o tumoare, un calcul, un organ bolnav); exereză, extirpare.

2. transportare a materialelor rezultate din dezagregarea rocilor.

3. reducere a masei unui gheţar sau a zăpezii prin topire şi evaporare.

4. fenomen fizic în urma căruia un meteorit, satelit etc., pierde din substanţă din cauza încălzirii sale până la incandescenţă.