Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. endométriome)
1. tumoare benignă constituită din elemente epiteliale, care se dezvoltă în ţesuturi mai îndepărtate de uter.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épagneul, sp. spañol)
1. câine pitic, vioi şi gălăgios, cu corpul fin şi mic, cu ochi mari, migdalaţi şi cu urechile îndepărtate, acoperite cu un păr abundent.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. expéditionnaire)
1. adj. referitor la expediţie.
2. corp ~ = grupare de forţe armate însărcinată cu acţiuni militare pe teritoriul unor ţări îndepărtate.
3. s. m. membru al unei expediţii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. lunette)
1. instrument optic dintr-un tub cu mai multe lentile, pentru observarea unor obiecte îndepărtate.
2. dispozitiv pe o mașină-unealtă servind la susținerea pieselor de prelucrat.
3. element arhitectonic în formă de boltă semicirculară, care străpunge partea inferioară a unei cupole sau a unei bolți mari.
4. ~ cilindrică = boltă rezultând din intersecția a doi semicilindri cu raze inegale.
5. (la portaluri, ferestre) suprafață plană între lintel și arc.
6. coronament semicircular al unui altar poliptic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. myopie)
1. defect al cristalinului (II), care nu permite formarea imaginilor obiectelor îndepărtate pe retină, ci înaintea ei; miopism; hipometropie.
2. (fig.) lipsă de perspectivă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. pérégriner, lat. peregrinari)
1. a merge în pelerinaj.
2. (p. ext.) a cutreiera ţinuturi îndepărtate; a călători; a rătăci, a hoinări.