Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dubitation, lat. dubitatio)
1. exprimare a unei îndoieli, incertitudini, nesiguranţe în gândire.
2. figură retorică prin care oratorul arată că se îndoieşte de adevărul celor spuse de el, pentru a preveni obiecţiile; addubitaţie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. inauthenticité)
1. absență, lipsă de autenticitate, adică care ridică serioase îndoieli cu privire la originea sau caracterul său veridic și incontestabil; neautenticitate.