dubitaţie
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. dubitation, lat. dubitatio)
Etimologie: (fr. dubitation, lat. dubitatio)
1. exprimare a unei îndoieli, incertitudini, nesiguranţe în gândire.
2. figură retorică prin care oratorul arată că se îndoieşte de adevărul celor spuse de el, pentru a preveni obiecţiile; addubitaţie.