Dictionar

acropetal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. akropetal, lat. acropetalis)

1. (bot.) care se îndreaptă spre vârf (nervație).
2. cu dezvoltarea progresivă a primelor frunze sau flori de la bază spre vârf.
3. cu petala ascuțită.
 

anafază

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anaphase)

1. a treia fază a mitozei, în care cromatidele se îndreaptă, fiecare din polii celulei.
 

corectiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. correctif)

1. adj. care urmărește a corecta.
2. s. n. ceea ce îndreaptă ceva; corectare.
3. substanță care se adaugă unui medicament pentru a-l îndulci sau a-i modifica acțiunea.
 

destinație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. destination, lat. destinatio)

1. întrebuințare dinainte hotărâtă.
2. (inform.) dispozitiv sau program care primește informații.
3. loc, punct către care se îndreaptă cineva sau unde se trimite ceva.
 

extravertit, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. extraverti)

1. (cel) care își îndreaptă atenția spre lumea din afară; sociabil, deschis; extrovert.
 

introvertit, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. introverti)

1. (cel) care își îndreaptă atenția mai ales spre viața sa interioară.