Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. agent, lat. agens)
1. s. m. f. reprezentant al unui stat, al unei instituţii, întreprinderi etc. care îndeplineşte anumite însărcinări.
2. ~ diplomatic = reprezentant al unui stat în alt stat în relaţiile politice cu acesta; ~ economic = persoană fizică sau juridică care participă la viaţa economică a unei societăţi comerciale; ~ secret = cel care îndeplineşte o misiune secretă de informare; spion; ~ de circulaţie = (sub)ofiţer de poliţie cu îndrumarea, supravegherea şi controlul circulaţiei pe drumurile publice.
3. s. m. factor activ ce determină un anumit proces fizic, chimic etc.
4. ~ patogen = microorganism care determină apariţia unui proces patologic; nume de ~ = substantiv, adjectiv care indică autorul acţiunii unui verb; complement de ~ = subiectul logic al acţiunii unui verb pasiv; propoziţie completivă de ~ = propoziţie care arată acţiunea exprimată printr-un verb pasiv.
Parte de vorbire: sufix
Origine: (grec. agoge „conducere, transportare”)
1. „conducere, îndrumare, orientare, educare”.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apprenti)
1. (livr.) tânăr care învaţă o meserie sub îndrumarea unui instructor, unui maistru.
2. (fig.) începător.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. atelier)
1. locul în care se execută lucrări manuale, sau se practică activități manuale de artă sau de agrement; (p. ext.) locul unde se dezvoltă o lucrare.
2. încăpere, local cu unelte sau maşini unde se desfăşoară o activitate meşteşugărească sau industrială.
3. totalitatea lucrătorilor care muncesc într-un asemenea local.
4. local amenajat în care lucrează un artist; încăpere de lucru a unui pictor, fotograf etc.; studio.
5. locul în care mai mulți elevi sau studenți lucrează sub îndrumarea unui maestru (profesor, artist etc.); (p. ext.) ansamblul artiștilor sau al elevilor care lucrează sub îndrumarea aceluiași maestru sau grup de maeștri.
6. (prin ext.) grup de persoane reunite pe o perioadă determinată de timp pentru a reflecta asupra unui subiect dat sau a realiza un proiect comun.
7. (fig.) centru de producție artistică-literară.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cabinet)
1. încăpere de lucru într-un apartament, într-o instituţie.
2. birou (într-o întreprindere sau instituţie) unde lucrează cineva.
3. secţie, serviciu într-o întreprindere sau instituţie destinate unor studii.
4. ~ metodic = a) centru didactic al activităţii metodice; b) secţie de îndrumare şi informare în bibliotecile mari şi în întreprinderi: ~ tehnic = centru de îndrumare tehnică în cadrul unei întreprinderi, unităţi şcolare etc.
5. gen de muzeu care păstrează piese mici, organizat sub forma unui depozit care poate fi vizitat.
6. (în unele ţări) consiliu de miniştri, guvern.
7. mobilă stil, bogat ornată şi cu sertare pentru păstrarea de obiecte preţioase.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. collegium, fr. collège)
1. (în Roma antică)grup (de cel puţin trei persoane) însărcinat cu o anumită funcţie publică.
2. organ de conducere colectivă şi de îndrumare a unui periodic, a unei lucrări, cărţi etc., a unei întreprinderi sau instituţii.
3. corp sau asociaţie a unor persoane care au aceeaşi profesie sau aceeaşi demnitate.
4. (jur.; în unele ţări) colectiv de judecători în cadrul organizării interne a instanţei supreme sau cu atribuţii speciale pe lângă unele organe de jurisdicţie.
5. ~ de avocaţi = colectiv al avocaţilor dintr-o unitate administrativ-teritorială.
6. ~ de partid = organ care controlează modul în care se respectă prevederile statutului cu privire la disciplina şi morala de partid etc.
7. (în trecut) categorie electorală care îngloba cetăţenii cu aceeaşi avere sau cu acelaşi rang social.
8. instituţie de învăţământ public asemănător liceului, cu o organizare specială.
9. ~ de redacţie = organ consultativ pe lângă redactorul-şef al unei publicaţii; comitet de redacţie.