Rezultate secundare (îndrumarea,):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. agent, lat. agens)
1. s. m. f. reprezentant al unui stat, al unei instituţii, întreprinderi etc. care îndeplineşte anumite însărcinări.
2. ~ diplomatic = reprezentant al unui stat în alt stat în relaţiile politice cu acesta; ~ economic = persoană fizică sau juridică care participă la viaţa economică a unei societăţi comerciale; ~ secret = cel care îndeplineşte o misiune secretă de informare; spion; ~ de circulaţie = (sub)ofiţer de poliţie cu îndrumarea, supravegherea şi controlul circulaţiei pe drumurile publice.
3. s. m. factor activ ce determină un anumit proces fizic, chimic etc.
4. ~ patogen = microorganism care determină apariţia unui proces patologic; nume de ~ = substantiv, adjectiv care indică autorul acţiunii unui verb; complement de ~ = subiectul logic al acţiunii unui verb pasiv; propoziţie completivă de ~ = propoziţie care arată acţiunea exprimată printr-un verb pasiv.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apprenti)
1. (livr.) tânăr care învaţă o meserie sub îndrumarea unui instructor, unui maistru.
2. (fig.) începător.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. atelier)
1. locul în care se execută lucrări manuale, sau se practică activități manuale de artă sau de agrement; (p. ext.) locul unde se dezvoltă o lucrare.
2. încăpere, local cu unelte sau maşini unde se desfăşoară o activitate meşteşugărească sau industrială.
3. totalitatea lucrătorilor care muncesc într-un asemenea local.
4. local amenajat în care lucrează un artist; încăpere de lucru a unui pictor, fotograf etc.; studio.
5. locul în care mai mulți elevi sau studenți lucrează sub îndrumarea unui maestru (profesor, artist etc.); (p. ext.) ansamblul artiștilor sau al elevilor care lucrează sub îndrumarea aceluiași maestru sau grup de maeștri.
6. (prin ext.) grup de persoane reunite pe o perioadă determinată de timp pentru a reflecta asupra unui subiect dat sau a realiza un proiect comun.
7. (fig.) centru de producție artistică-literară.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. égide)
1. (mit.) scut al lui Zeus, acoperit cu pielea caprei Amalteia.
3. îndrumare, îngrijire, ocrotire; sprijin.
4. sub ~a = sub auspiciile, cu îndrumarea şi răspunderea unei instituţii.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (sl. učenikŭ)
1. cel care învață o meserie, o tehnică, sub îndrumarea unui meșter sau instructor în virtutea unui contract sau într-un centru de ucenicie.
2. adept și continuator al unui savant, al unui filosof, al unui artist.
3. (prin ext.) începător într-o activitate; discipol, elev.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ucenic + -ie)
1. starea, calitatea, ocupația de ucenic; timpul petrecut ca ucenic.
2. însușire a unei meserii sau a cunoștințelor dintr-un domeniu de activitate sub îndrumarea unui meșter.