Parte de vorbire: adj.
Origine: (îndrăgosti)
1. care a prins dragoste, care a început să iubească pe cineva; amorezat, înamorat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. amoureux)
1. iubit(ă).
2. (fam.) adorator, îndrăgostit.
3. prim-~ = actor care interpretează rolul tânărului îndrăgostit într-o piesă de teatru.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. narcisse)
1. tânăr de o rară frumuseţe (îndrăgostit de el însuşi).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pastourelle)
1. gen lirico-epic medieval cu personaje păstoriţe, păstori (sau cavaleri îndrăgostiţi de păstoriţe) care narează, într-un limbaj cu aluzii licenţioase, o scenă de dragoste.
Parte de vorbire: adj., s.m.
Origine: (lat. juvenis)
2. ~-prim = actor care interpretează roluri de tânăr îndrăgostit.
3. (reg.) bărbat neînsurat; holtei, burlac, becher.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. engl. egophile)
2. califică o persoană cu o stimă de sine excesiv de ridicată sau care este îndrăgostită obsesiv de ea însăși.