Rezultate secundare (îndrăznește):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. licence, lat. licentia)
1. titlu la terminarea studiilor superioare, prin care se acordă dreptul de a exercita o profesiune; examen dat pentru obținerea acestui titlu; diploma obținută.
2. lucrare de ~ = lucrare realizată pentru absolvirea primului nivel de studii universitare, care permite exercitarea profesiei corespunzătoare.
3. contract prin care posesorul unui brevet de invenție acordă unei persoane sau statului dreptul de a folosi sau valorifica invenția sa.
4. autorizație dată de stat unui particular pentru exercitarea unui anumit comerț, a unei anumite industrii sau pentru a importa și exporta mărfuri.
5. atitudine, purtare care întrece limitele bunei-cuviințe; lipsă de respect pentru formele obișnuite.
6. figură retorică prin care oratorul îndrăznește să arate preopinenților că e just ceea ce ei resping eronat.
7. ~ poetică = abatere ușoară de la regulile de pronunțare și scriere corectă a cuvintelor, din necesități prozodice.
Parte de vorbire: adj. (înv.), s.m.f. (înv.)
Origine: (îndrăzni + -tor)
1. (persoană) care îndrăznește; îndrăzneț, cutezător.
Parte de vorbire: adj. invar.
Origine: (it. audace)
1. care are curaj; care participă la acțiuni dificile sau periculoase; (prin ext.) care îndrăznește prea mult.
2. care cere îndrăzneală, riscant.
3. care depășește limitele comune ale modestiei; insolent, provocator.
4. foarte original, de o noutate îndrăzneață sau chiar revoluționară; novator.