Dictionar

îndărătnic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (îndărăt + -nic)

1. care se încăpățânează, nu cedează (ușor); încăpățânat, recalcitrant; (prin ext.) stăruitor, perseverent.
2. (rar) rămas în urmă; dator, restanțier.
3. (var.) (reg.) îndărăpnic, (reg.) îndărăptnic.
 

decădea

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după it. decadere)

1. a cădea, a ajunge într-o stare inferioară, a ajunge rău; a-și pierde puterile, a fi în declin, a da îndărăt.
2. a se deprava.
3. (jur.) a ~ din drepturi = a pierde un drept prin neîndeplinirea în termenul prevăzut de lege a unor condiții sau formalități.
 

fardaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fardage)

1. (mar.) material lemnos etc. cu rolul de a separa și proteja încărcătura unei nave; dunaj.
2. (com.) camuflare a mărfurilor avariate îndărătul celor bune.
 

mastoidă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. mastoïde)

1. (anat.) fiecare dintre cele două proeminențe ale osului temporal situate îndărătul urechii.
 

obstinație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. obstination, lat. obstinatio)

1. faptul de a fi atașat cu încăpățânare de o idee, un sentiment et cetera; îndărătnicie, tenacitate.
2. calitatea celui care este atașat de o idee, un sentiment etc.
3. (var. înv.) obstenație, obstinațiune.
4. (antonime) inconstanță, versatilitate.
 

PALI-, PALIM-, PALIN-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. pali-, palim-, palin-, cf. gr. palin)

1. „îndărăt, din nou, repetat”.
 

recalcitrant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. récalcitrant)

1. încăpățânat, îndărătnic, nesupus; refractar.