Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. obstination, lat. obstinatio)
1. faptul de a fi atașat cu încăpățânare de o idee, un sentiment et cetera; îndărătnicie, tenacitate.
2. calitatea celui care este atașat de o idee, un sentiment etc.
3. (var. înv.) obstenație, obstinațiune.
4. (antonime) inconstanță, versatilitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. récalcitrance)
1. faptul de a fi recalcitrant; încăpăţânare, îndărătnicie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. rétivité)
1. starea sau caracterul a ceea ce este retiv; îndărătnicie.
2. parapsihoză prin refuzul de a executa diverse comenzi.