Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. base, /9/ rus. baza)
1. parte inferioară a unui corp, edificiu etc.; temelie, fundament.
2. distanță între difuzoarele (externe) ale unui sistem de redare radiofonică.
3. electrod corespunzător zonei dintre două joncțiuni ale unui tranzistor.
4. (mat.) număr real, pozitiv și diferit de 1, la care se face logaritmarea.
5. ~ a puterii (unui număr) = număr care se ridică la puterea indicată de exponent.
6. latură a unui poligon sau față a unui poliedru, în poziția cea mai de jos.
7. element fundamental, esențial a ceva (cuvânt, combinație chimică etc.).
8. de ~ = principal, fundamental; a pune ~ ele = a întemeia, a înființa.
9. totalitatea relațiilor de producție dintr-o etapă determinată a dezvoltării sociale, economice, pe care se înalță suprastructura corespunzătoare.
10. loc de concentrare a unor oameni, trupe, mijloace materiale etc. pentru o activitate determinată.
11. ~ militară = zonă special amenajată și dotată cu instalații, în care sunt concentrate unități, mijloace și materiale de luptă.
12. ~ sportivă = teren special amenajat și dotat pentru practicarea diferitelor sporturi.
13. substanță chimică cu gust leșietic, care albăstrește hârtia de turnesol și care, în combinație cu un acid, formează o sare; substanță care poate fixa protonii eliberați de un acid.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. consortium, germ. Konsortium)
1. participare la domnie în vechea Romă.
2. asociaţie de monopolişti, constituită în scopul plasării de împrumuturi, al înfiinţării unei societăţi pe acţiuni, precum şi pentru efectuarea unor operaţii comerciale.
3. ~ bancar = asociaţie a mai multor bănci, neguvernamentală, creată pentru efectuarea de operaţii financiare de anvergură şi avantajoase.
4. (biol.) asociaţie simbiotică între două organisme.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. constituer, lat. constituere)
1. tr., refl. a (se) forma, a (se) organiza, a (se) întemeia, a (se) înfiinţa.
2. a se ~ parte civilă = a formula pretenţii de despăgubire împotriva acuzatului.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. créer, lat. creare)
1. a face ceva care nu exista înainte; a întemeia, a înfiinţa, a organiza.
2. a inventa; a plăsmui, a compune, a scrie (o operă).
3. a pregăti, a forma (pentru o misiune, o carieră).
4. (teatru) a ~ un rol = a interpreta cu pricepere şi originalitate un rol.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dominicain)
1. s. m. f. călugăr(iţă) dintr-un ordin monahal catolic înfiinţat la sfârşitul sec. XII
2. adj. referitor la acest ordin.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. fonder, lat. fundare)
1. a pune bazele, a realiza fundaţia.
2. a întemeia afirmaţii, teorii etc. pe argumente, pe probe; a înfiinţa, a institui.