Dictionar

înfloritor, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (înflori + -tor)

1. care înflorește; plin de înflorire; eflorescent.

2. (figurat) care e în plină dezvoltare, care prosperă; care este în plin progres.


Eflorescent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. efflorescent, lat. efflorescens)

1. (despre plante) care înfloreşte.

2. (fig.) înfloritor, bogat în aspecte sau detalii.

3. (despre săruri) care pierde o parte din apa de cristalizare, căpătând aspect pulverulent.


Floribund, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. floribundus)

1. care are multe flori, care înflorește abundent; înfloritor.


Prosper, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. prospère)

1. căruia îi merge bine; înfloritor.