Dictionar

înflăcărător, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (înflăcăra + -[ă]tor)

1. care înflăcărează, stârnește entuziasm.
 

ambala

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. /s’/emballer)

1. tr. a împacheta pentru transportat.
2. a face un motor să depășească turația normală.
3. refl. (despre cai) a-și lua avânt.
4. (fig.; despre oameni) a se lăsa purtat de mânie, de entuziasm; a se înflăcăra.
 

anflama

Parte de vorbire:  vb. refl.  
Etimologie: (fr. enflammer)

1. a face pasiune pentru cineva (sau ceva); a se înflăcăra, a se pasiona.
 

antrena

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. entraîner)

1. tr., refl. a(-și) conserva și dezvolta însușirile fizice prin exerciții metodice.
2. tr. a atrage, a stimula (într-o discuție, acțiune etc.).
3. a trage după sine, a pune în mișcare.
4. refl. a se înflăcăra.
 

appassionato

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. appassionato)

1. (muz.) cu pasiune și înflăcărare.
 

ardent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ardent, lat. ardens)

1. înflăcărat, înfocat, pasionat.
2. (despre nave) care, sub acțiunea vântului, se întoarce cu prora în direcția din care bate vântul.
 

ardență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. ardent)

1. înflăcărare, ardoare, pasiune, înfocare.
2. (mar.) tendință a unei nave de a veni cu prora în vânt.