Parte de vorbire: s.f.
Origine: (înfoca)
2. (rar) ardere în foc a ceva; înfierbântare la foc.
3. (fig.) înflăcărare ca urmare a unui sentiment puternic.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. ardent)
1. înflăcărare, ardoare, pasiune, înfocare.
2. (mar.) tendinţă a unei nave de a veni cu prora în vânt.
Parte de vorbire: loc. adv
Origine: (it. con fuoco)
1. (muz.; ca indicație de execuție) cu înfocare, înflăcărat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ferveur, lat. fervor)
1. ardoare, înfocare, zel, pasiune; fervenţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. véhémence, lat. vehementia)
1. violenţă, impetuozitate; înfocare.