Dictionar

BRONTO-, -brontă

Parte de vorbire:  afix  
Etimologie: (fr., germ. bronto-, germ. -bronte, cf. gr. bronte)

1. „tunet, trăsnet, înfricoșător”.
 

coșmar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. couchemar)

1. vis cu senzații de apăsare și de înăbușire, vis urât; viziune înfricoșătoare, obsesie.
2. (fam.) stare de grijă apăsătoare, obsedantă.
 

formidolos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. formidolosus)

1. (livr.) înfricoșător, înspăimântător.
2. fricos.
 

înspăimântător

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (înspăimânta + -ător)

1. care provoacă spaimă; îngrozitor, înfricoșător, fioros, groaznic, înfiorător.
2. (adverbial, urmat de prep. „de”) extraordinar; extrem.
 

intimidat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (v. intimida)

1. cuprins de timiditate.
2. care exprimă timiditatea.
3. speriat, înfricoșat.
4. încurcat, zăpăcit.
 

terorizat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (teroriza)

1. care este îngrozit prin amenințări sau prin alte mijloace de intimidare; înfricoșat, înspăimântat.
2. (politică) supus unui regim care folosește măsuri represive.