Rezultate principale (înfrumusețare;):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. înfrumuseța)
1. împodobire.
2. transformare în mai frumos; înfrumusețat, înfrumușare.
4. (ccr.) frumusețe.
Rezultate secundare (înfrumusețare;):
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. cosmet/o/, cf. gr. kosmetos)
1. „ordine, înfrumuseţare; cosmetică”.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. décoration, lat. decoratio)
1. distincţie conferită cuiva pentru o faptă eroică, pentru merite deosebite etc.; medalie, insignă.
2. arta şi tehnica executării decorurilor.
4. totalitatea ornamentelor care servesc la înfrumuseţarea unui obiect.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. esthéticien)
1. specialist în estetică, în teoria și principiile frumuseții.
2. persoană care oferă tratamente de înfrumusețare.
Parte de vorbire: s.n. (englezism)
Origine: (engl. make-up)
1. înfrumusețare cosmetică a feței; machiaj.
2. mulțimea de produse cosmetice folosite pentru înfrumusețarea feței (fard, rimel et cetera).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. mystification)
1. acțiunea de a mistifica și rezultatul ei; mistificare.
2. acțiunea de a înșela, de a păcăli pe cineva; înșelare, înșelătorie.
3. (prin ext.) falsificare a adevărului; denaturarea, înfrumusețarea realității.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (vb. înfrumuseța)
1. adj. care a devenit mai frumos; împodobit, ornat.
2. s.n. împodobire.