Dictionar

Rezultate principale (înfrumusețare;):

înfrumusețare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. înfrumuseța)

1. împodobire.

2. transformare în mai frumos; înfrumusețat, înfrumușare.

3. (ccr.) podoabă.

4. (ccr.) frumusețe.


Rezultate secundare (înfrumusețare;):

COSMET-, COSMETO-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. cosmet/o/, cf. gr. kosmetos)

1. „ordine, înfrumuseţare; cosmetică”.


Decoraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. décoration, lat. decoratio)

1. distincţie conferită cuiva pentru o faptă eroică, pentru merite deosebite etc.; medalie, insignă.

2. arta şi tehnica executării decorurilor.

3. ornamentaţie.

4. totalitatea ornamentelor care servesc la înfrumuseţarea unui obiect.


Estetician, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. esthéticien)

1. specialist în estetică, în teoria și principiile frumuseții.

2. persoană care oferă tratamente de înfrumusețare.


Make-up

Parte de vorbire: s.n. (englezism)
Origine: (engl. make-up)

1. înfrumusețare cosmetică a feței; machiaj.

2. mulțimea de produse cosmetice folosite pentru înfrumusețarea feței (fard, rimel et cetera).


Mistificație

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. mystification)

1. acțiunea de a mistifica și rezultatul ei; mistificare.

2. acțiunea de a înșela, de a păcăli pe cineva; înșelare, înșelătorie.

3. (prin ext.) falsificare a adevărului; denaturarea, înfrumusețarea realității.

4. (var.) mistificațiune.


înfrumusețat

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (vb. înfrumuseța)

1. adj. care a devenit mai frumos; împodobit, ornat.

2. s.n. împodobire.

3. înfrumusețare.