Dictionar

Rezultate secundare (înfrumusețează):

Decorator, -oare

Parte de vorbire: I. s.m.f., II. s.n.
Origine: (fr. décorateur)

1. I. persoană care decorează, execută decoruri, decorațiuni.

2. persoană care înfrumusețează un loc, care alege și organizează decorațiunile şi/sau care se ocupă cu decorarea clădirilor, a interioarelor etc.

3. persoană care concepe decoruri pentru un spectacol şi/sau care realizează decorurile pentru teatru, cinema, televiziune.

4. II. unealtă de bucătărie pentru decorarea unor forme diferite (roşii, ciocolată, frişcă etc.).


Ornament

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. ornement, it. ornamento, lat. ornamentum)

1. element decorativ din motive sculptate, pictate etc. și aplicate pe obiecte, pe tipărituri, manuscrise, monumente etc.

2. figură de stil folosită pentru a înfrumuseța o frază, o cuvântare.

3. (muz.) notă sau grup de note care „înfrumusețează”, cu înflorituri de scurtă durată, linia melodică.


Retoric, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. rhétorique, lat. rhetorica, gr. rhetorike)

1. adj. care aparține retoricii; de retor.

2. (peior.; despre stil) afectat, emfatic.

3. s. f. arta exprimării alese, utilizată în scopul convingerii unui auditoriu; oratorie, elocvență.

4. figură (de) = formă de exprimare, întorsătură de frază care înfrumusețează stilul, dându-i mai multă plasticitate și vigoare.

5. (peior.) declarație emfatică; afectare.


Podoabă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (sl. podoba)

1. (adesea fig.) obiect care înfrumusețează pe cineva sau ceva; găteală, ornament; p. ext. lucru de preț, de valoare; odor, bijuterie, giuvaier.

2. fig. însușire, calitate, atribut.

3. fig. fală, cinste; strălucire.

4. (pop.) nume dat unor boli de piele.

5. nume dat unor insecte parazite care trăiesc pe corpul omenesc.


înfloritură

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (înflori + -tură)

1. element care înfrumusețează ceva; podoabă, ornament, desen (ornamental).

2. (figurat) adaos personal la o povestire, la o expunere, pentru a produce o impresie mai puternică; exagerare.

3. (rar) totalitate a plantelor înflorite.


înfrumusețător, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (înfrumuseța + -ător)

1. care înfrumusețează.

2. care împodobește.

3. (var.) înfrumsețător, înfrumusețitor.