Dictionar

Rezultate secundare (înfrunta,):

Afronta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. affronter)

1. a se opune cu curaj; a înfrunta, a brava, a sfida.

2. a apropia prin operaţie buzele unei plăgi.


Brava

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. braver)

1. a înfrunta cu curaj (o primejdie).

2. a se expune inutil (unei primejdii etc.); a face pe grozavul, a sfida.


Capă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cape, it. cappa)

1. pelerină (scurtă) de blană sau de stofă.

2. de ~ şi spadă = (despre un roman sau film) de aventuri, cu multe dueluri şi înfruntări primejdioase.

3. dispozitiv de protecţie împotriva accidentelor la maşini, la ferăstraie etc.

4. poziţie pe care o ia o navă pe un timp neprielnic, cu vânt foarte puternic, care îi permite suporte mai uşor valurile, vântul, furtuna.


Desfide

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. défier, lat. deffidere)

1. a provoca (pe cineva) dovedească un lucru ştiind nu va reuşi; a declara, a spune cuiva nu este crezut, e considerat incapabil.

2. a înfrunta, a sfida, a brava un pericol, o primejdie.


Sfida

Parte de vorbire: vb.
Origine: (it. sfidare)

1. a înfrunta, a privi pe cineva sau ceva cu dispreţ; a desfide.


Sfrunta

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (it. sfrontare)

1. a înfrunta cu dispreț și în mod obraznic; a sfida.