Rezultate secundare (înfrunta,):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. affronter)
1. a se opune cu curaj; a înfrunta, a brava, a sfida.
2. a apropia prin operaţie buzele unei plăgi.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. braver)
1. a înfrunta cu curaj (o primejdie).
2. a se expune inutil (unei primejdii etc.); a face pe grozavul, a sfida.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cape, it. cappa)
1. pelerină (scurtă) de blană sau de stofă.
2. de ~ şi spadă = (despre un roman sau film) de aventuri, cu multe dueluri şi înfruntări primejdioase.
3. dispozitiv de protecţie împotriva accidentelor la maşini, la ferăstraie etc.
4. poziţie pe care o ia o navă pe un timp neprielnic, cu vânt foarte puternic, care îi permite să suporte mai uşor valurile, vântul, furtuna.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. défier, lat. deffidere)
1. a provoca (pe cineva) să dovedească un lucru ştiind că nu va reuşi; a declara, a spune cuiva că nu este crezut, că e considerat incapabil.
2. a înfrunta, a sfida, a brava un pericol, o primejdie.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (it. sfidare)
1. a înfrunta, a privi pe cineva sau ceva cu dispreţ; a desfide.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (it. sfrontare)
1. a înfrunta cu dispreț și în mod obraznic; a sfida.