laxism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. laxisme)

1. sistem (teologic, filozofic, politic) tolerant, care susține că în absența unei interdicții, evidente, o acțiune poate fi înfăptuită, mai ales dacă există temeiuri bine determinate.

monițiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. monition, it. monizione, lat. monitio)

1. avertisment dat cuiva de un reprezentant al bisericii catolice pentru o greșeală pe cale de a fi înfăptuită.
2. dojană, observație făcută cuiva.

realitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. réalité, lat. realitas, germ. Realität)

1. (fil.) existența efectivă, obiectivă; posibilitate înfăptuită.
2. (fil.) ceea ce există independent de subiect, care nu este produsul gândirii.
3. aspect fizic (al lucrurilor); materialitate.
4. ceea ce există efectiv, obiectiv; fapt, lucru real.
5. manifestare concretă, conținut (al unui proces, al unui eveniment).
6. caracter stabilit sau întemeiat al ceea ce constituie o acuzație, o ipoteză.
7. caracter non-fictiv al unui personaj, al unei povești; autenticitate.
8. asemănare exactă cu modelul; realism.
9. mediul concret și material al omului.
10. suma evenimentelor sociale care constituie situația în care se află o persoană; existență, viață.
11. (prin ext.) ceea ce este considerat ca adevărat.
12. (loc. adv.) în ~ = de fapt, efectiv, în adevăr.

reformator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. réformateur, lat. reformator)

1. (propagator) de reforme, (cel) care reformează, înnoiește.
2. (înfăptuitor) al Reformei (2).

efectuat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (v. efectua)

1. care este realizat, înfăptuit, îndeplinit, executat.
2. (înv.) efectuit, efeptuit.