Dictionar

înfășurătoare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (înfășura)

1. (matem.) curbă tangentă la fiecare dintre curbele unei familii de curbe.
 

înfășurător

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (înfășură + -[ă]tor)

1. cilindru pe care se înfășoară hârtia la ieșirea din mașina de fabricat.
 

înfășurător, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (înfășura + -ător)

1. care servește la înfășurare, care înfășoară.
 
 
 
 

bobina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. bobiner)

1. a înfășura (un fir, un cablu) pe o bobină.