Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aspectif)
1. referitor la aspect; aspectual.
2. (artă) care corespunde conceptului de aspectivitate.
3. (artă) reprezentare ~ă = reprezentare care îmbină mai multe puncte de vedere în redarea aceluiași personaj, folosită în special în arta egipteană pentru înfățișarea corpurilor umane, și care prezintă anumite părți ale subiectului în vedere frontală și celelalte din profil.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. velouté)
1. cu înfăţişarea şi fineţea catifelei; catifelin.
2. (fig.; despre sunete, voce) plăcut, cald, mângâietor.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. décomposer)
1. tr. a (se) desface în elementele componente, a (se) dezmembra.
2. refl. (despre substanţe organice) a se strica, a se altera.
4. (fig.) a decădea moral; a-şi deforma caracterul, înfăţişarea; (despre faţă) a se crispa.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épisode, gr. epeisodion)
1. parte a acțiunii în vechea tragedie greacă, desfășurată între două intervenții ale corului.
2. parte dintr-o operă literară circumscrisă la un singur moment, la înfățișarea unei singure situații.
3. acțiune secundară legată de acțiunea principală a unui poem, a unui roman etc.
4. (muz.) secțiune mijlocie construită într-o tonalitate aparte, pe teme proprii, intercalată între părțile principale ale unei compoziții mari.
5. întămplare, incident, fapt accesoriu.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. géographe, lat. geopraphus)
1. specialist în geografie, știință care studiază și descrie înfățișarea scoarței pământului și fenomenele care se produc la suprafața ei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. gigantosaurus)
1. reptilă uriaşă erbivoră dinozauriană, lungă de aproape 40 m şi având înfăţişarea unei girafe.