Parte de vorbire: s.f.
Origine: (înfășura)
1. (matem.) curbă tangentă la fiecare dintre curbele unei familii de curbe.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (înfășură + -[ă]tor)
1. cilindru pe care se înfășoară hârtia la ieșirea din mașina de fabricat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (înfășura + -ător)
1. care servește la înfășurare, care înfășoară.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. anneau)
1. cerc realizat dintr-un material dur și folosit pentru a atașa, reține sau înfășura ceva.
3. ceva care amintește de această formă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autotransformateur)
1. transformator de curent electric alternativ monofazat, cu o singură înfăşurare şi cu trei borne, două externe pentru tensiunea înaltă şi una intermediară, care, împreună cu câte una din cele externe, constituie bornele pentru tensiunea joasă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bandage)
1. faşă cu care se leagă o rană, o parte bolnavă a corpului; (p. ext.) pansament.
2. aparat special pentru a susţine o hernie.
3. faşă cu care boxerii îşi înfăşoară pumnii pe sub mănuşi.
4. cerc metalic sau de cauciuc care se montează pe janta unei roţi de vehicul.
5. sistem de inele din sârmă cu care se consolidează înfăşurările rotoarelor maşinilor electrice.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. bobiner)
1. a înfăşura (un fir, un cablu) pe o bobină.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. bobinage)
1. acțiunea de înfășurare a sârmei sau a unui material flexibil pe bobine; (prin metonimie) set de fire înfășurate; bobinare.
2. (concretizat) totalitatea bobinelor unei mașini, ale unui aparat electric etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. baboneur)
1. s. m. f. cel care execută bobinări şi reparaţii de bobine sau înfăşurări electrice.
3. s. n. (cinem.) mecanism care asigură rularea peliculei sau a benzii magnetice pe noaieuri sau bobine.